Iar o dimineaţă în alb şi negru.doar o frunză ...ca fiecare dimineaţă de toamnă..zâmbete şi riduri.
Vrei să vezi soarele,nu? Dar deschizi geamul şi simţi doar picături de ploaie şi soare blând.
Te trezeşti la realitate? Gânduri..
Nu te lasă să respiri.. te înneci iar? Iar mă?
...Şi totuşi zâmbeşti.
Şi ce vrei azi? Doar o cafea şi un zâmbet din partea LUI,lipsă de nerăbdare.
Şi îţi spui ''Eu sunt doar o parte,am nevoie de un întreg.''
Nevoie de el,el nu ştie cât înseamna,nu ştie că doar o privire înseamnă tot,TOT.
Aştepţi să apară...şi spune ''Acum e timpul tău să zâmbeşti'''
Tremurai când el zâmbea.Mereu o să însemne mai mult decât ceilalţi.
Gânduri grele,respiră greu.
Noi nu ducem lipsă de zâmbete,doar de indiferenţă.
....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu